Cistită de vierme
Cistită de vierme, Parazitii vezicii urinare
Când se declanşează, acestea sunt reprezentate de: presiune suprapubiană sau pelvină; nevoie imperioasă de a urina; uneori sânge în urină; înrăutăţirea simptomelor provocată de: umplerea vezicii; ovulaţie; menstruaţii; alergii sezoniere; stres fizic şi emoţional; contact sexual; alimente bogate în potasiu citrice, ciocolată, cofeină, roşii ; alcool; tutun; preparate condimentate.
Cistita interstiţială se poate dezvolta şi la copii, având o simptomatologie similară. La femei, infecţiile uşoare se tratează de la cistită de vierme în câteva zile. Însă, cistită de vierme simptomele persistă febră, sânge în urină, dureri puternice prezentarea la medicul de familie este obligatorie. De asemenea, în situaţia existenţei episoadelor recurente de cistită este bine ca pacienta să se adreseze medicului de cistită de vierme în vederea stabilirii diagnosticului şi a metodelor de tratare şi prevenţie.
În plus, sarcina sau afecţiunile care implică introducerea unei sonde urinare presupun tratament cel puţin profilactic de prevenţie. Atât în cazul adulţilor cât şi al copiilor, se poate cere efectuarea unor analize de sânge hemoleucogramă şi, papilloma virus rischio mod specific, a unui examen sumar de urină şi a unei uroculturi.
Există şi metode mai noi, bazate pe benzi sau stick-uri de diagnostic rapid cistită de vierme unei posibile infecţii urinare bacteriene.
Ofertele pentru produsul
Acesta poate dispune efectuarea unor investigaţii suplimentare: ecografie, cistoscopie. Diagnosticul de cistită interstiţială este pus de către medicul urolog după ce au fost excluse hpv virus risks cauze: infecţii, boli inflamatorii pelvine, prostatită cronică, diverticulită. În acest caz, se vor utiliza metode specifice de confirmare a diagnosticului. De obicei, în cistitele de cauză infecţioasă, singurele investigaţii pe care medicul le poate cere sunt: examenul sumar de urină, urocultura şi eventual o hemoleucogramă pentru a evalua numărul globulelor roşii şi albe şi al trombocitelor.
Informatii
Urocultura este necesară pentru depistarea exactă a agentului microbian ce a provocat boala şi iniţierea unui tratament antibiotic adecvat eradicării acestuia. În unele centre, se poate realiza şi un test rapid care reuşeşte doar să confirme sau cistită de vierme infirme o potenţială cauză bacteriană, acesta fiind reprezentat de benzi sau stick-uri ce au în structura lor substanţe care să interacţioneze cu diferiţii compuşi secretaţi de bacterii nitriţi sau să identifice esteraza leucocitară semnifică prezenţa globulelor albe în urină.
Alături de investigaţiile de laborator, medicul urolog poate realiza şi investigaţii paraclinice precum: ecografia, tomografia computerizată, radiografia sau cistoscopia.
Pentru confirmare, pe lângă investigaţiile de laborator care se efectuează şi în cistita infecţioasă, medicul urolog poate face o cistoscopie, în urma căreia să se identifice leziunile sângerânde din mucoasa peretelui vezical ulcerele Hunner sau poate face un test care presupune introducerea în vezică a clorurii de potasiu.
Cistită de vierme stratul protector de mucină din mucoasa vezicii este alterat, această procedură va determina apariţia durerii caracteristice cistitei interstiţiale.
Se va apela şi la recoltarea unei probe bioptice biopsie atât pentru excluderea unei eventuale infecţii virale sau cu microorganisme ce se dezvoltă în interiorul celulelor Mycobacterium tuberculosiscât şi pentru excluderea cancerului vezical.
Cistita: tratament si preventie
În infecţiile mai complexe la femei în sarcină, diabetinfecţii renale uşoaretratamentul va acoperi un interval de zile. Este foarte important de reţinut că antibioticele trebuie luate după cum au fost prescrise de medic, indiferent că simptomele se ameliorează sau dispar înainte de finalizarea aceastei perioade.
Există riscul ca nu toate bacteriile să fie distruse, iar o parte dintre acestea să migreze din vezică spre uretere şi în final cistită de vierme rinichi, determinând o afecţiune mai dificil parazitii euphoria music hall tratat, numită pielonefrită.
În egală măsură, un tratament realizat greşit predispune la dezvoltarea rezistenţei bacteriilor la antibioticul utilizat. Cistită de vierme antibioticele folosite se pot aminti: nitrofurantoin, ciprofloxacin, levofloxacin sau ofloxacin. Pentru reducerea simptomelor până la dispariţia infecţii se vor administra paracetamol şi ibuprofen reducerea durerii și se recomandă un consum crescut de lichide, evitarea alcoolului şi a contactelor sexuale.
Este posibilă şi administrarea pe o perioadă scurtă de timp a unor agenţi care să reducă aciditatea urinară: bicarbonatul de sodiu şi citratul de potasiu. Acestea ameliorează durerea la urinare. Cistita cu chlamydii Chlamydia trachomatis se va trata cu: doxiciclină, azitromicină, eritromicină, antibiotice fluorochinolonice.
Pacientii care sunt tratati cu multe medicamente, în cele mai multe cazuri, este posibil să renunțe la ele. Principiul de dispozitiv este de a stabili o frecvență rezonanță. Care va distruge toti parazitii din corpul uman care au un impact negativ. Aceasta tehnica a fost creata de Hilda Clark, Regehr Clark fondator al tehnicii parazitare sa născut îndecedat în Ea a crezut că toate bolile umane sunt din cauza parazițiilor, astfel este posibil de a trata multe boli, inclusiv SIDA și cancerul, prin eliminarea acestor paraziți din organism.
Cea produsă de fungi presupune administrarea de: amfotericină B, ketoconazol, miconazol, itraconazol. Cistita prazitară cauzată de Schistosoma necesită tratament medicamentos Praziquanteliar în absenţa răspunsului la tratament se va interveni chirurgical.
Contul meu
Pentru aceasta se recomandă: fizioterapie ajută la reducerea durerilor pelvine ; analgezice aspirină, ibuprofen ; antidepresive: ameliorarea durerii cistită de vierme a altor simptome; antihistaminice: scade nevoie de a urina; distensia vezicală; instilaţii vezicale introducere de soluţii cu anti-inflamatoare ; stimulare electrică nervoasă transcutană; intervenţii chirurgicale: tratarea ulcerelor, lărgirea vezicii sau îndepărtarea vezicii.
În cistita hemoragică provocată de radioterapie, tratamentul standard constă în evacuarea cheagurilor de sânge şi irigare vezicală continuă.
Dintre aceste metode nutriţionale se pot aminti: consumul crescut de lichide: ceaiuri din plante medicinale, apă; consumul de alimente bogate în antioxidanţi: fructe afine, cireşe ; legume dovleac, ardei gras ; introducerea în dietă a alimentelor bogate în fibre; scăderea consumului de carne sau consumul preferenţial de carne slabă; utilizarea la gătit a uleiurilor benefice ulei de măsline ; consumul sucului de afine sau de merişoare pentru conţinutul de epicatechin, un antioxidant cu acţiune directă asupra E.
Cauza cea mai frecventă este reprezentată de infecţiile bacteriene E. Există un alt tip de cistită, cu o frecvenţă din ce în ce mai crescută, numită cistită interstiţială ale cărei cauze nu sunt precis determinate.
Cum acţionează boala
Anumiţi factori predispun la apariţia cistitei, dintre aceştia putându-se aminti: partener cistită de vierme nou, parteneri sexuali multipli; diabetul; sarcina; hipertrofia de prostată; utilizarea sondei urinare; utilizarea diafragmei ca metodă contraceptivă. Simptomele cele mai frecvente sunt: durerile sau arsurile la urinare; nevoia imperioasă de a urina; urina tulburare; durerile suprapubiene, abdominale, pelvine sau lombare. Tratarea cistitei poate fi făcută de medicul de familie sau de medicul urolog.
Tratamentul cistitei infecţioase presupune administrare de antibiotice şi de medicamente care să amelioreze simptomele.
În cistita interstiţială, tratamentul este mai complex şi de multe ori nu vizează decât reducerea simptomelor. Există anumite măsuri de prevenţie, care implică: evitarea aplicării în zona genitală a anumitor cistită de vierme cu caracter iritant; golirea completă a vezicii urinare; consumul crescut de lichide; evitarea substanţelor cu caracter iritant asupra mucoasei vezicii urinare cafea, tutun, mâncăruri condimentate ; urmarea unei diete echilibrate şi a efectuării constante de exerciţii fizice; consumul de substanţe antioxidante şi a cistită de vierme de afine sau de merişoare.
