Anemie pe baza de fier


Un algoritm de investigare a anemiei este prezentat în figura 2. Figura 2. Algoritm de diagnosticare a anemiilor 8. MCV — volumul eritrocitar mediu, TIBC — capacitatea totală de legare a fierului Principii de tratament Scopul tratamentului antianemic este să crească nivelul de hemoglobină, astfel încât să se îmbunătăţească capacitatea de transport al oxigenului de către hemoglobină, să se atenueze simptomele şi să se prevină anemie pe baza de fier anemiei 8.

Ce este anemia, cum poate fi depistata si cum se trateaza

În anemiile severe, care pun viaţa în pericol, se fac transfuzii de sânge 9. Tratamentul medicamentos se face în funcţie de tipul de anemie prezent.

anemie pe baza de fier

Anemia prin deficit de fier se tratează cu compuşi cu fier, administraţi oral sau parenteral la pacienţi cu malabsorbţie, comatoşi, neaderenţi sau care nu răspund la fierul administrat oral 8. Administrarea numai a acidului folic într-o anemie care se datorează şi unui deficit de B12 nediagnosticat este periculoasă, deoarece acidul folic poate compensa manifestările hematologice ale lipsei de B12, dar nu tratează tulburările neurologice ale deficitului, care pot deveni ireversibile Anemia din boala renală cronică, din alte boli cronice, din inflamaţie, din cancere tratamentul viermilor extraintestinali tratate cu medicamente toxice hematologic sau la pacienţii cu SIDA aflaţi în tratament cu zidovudină se tratează cu agenţi de stimulare a eritropoiezei 8.

Anemia feriprivă: cauze, simptome, tratament

Unele anemii hemolitice beneficiază de terapie cu corticosteroizi, imunoglobuline intravenoase sau imunosupresoare ciclosporină 9.

Anemia feriprivă. Fierul Fierul este necesar pentru sinteza şi funcţiile hemoglobinei, mioglobinei, precum şi ale altor structuri. Corpul adultului conţine aproximativ g de fier.

Anemia – ce este, cum se manifestă şi cum se tratează?

Aproximativ 3 mg de fier se leagă de transferină în plasmă, iar 1 mg de fier se stochează sub formă de feritină sau hemosiderină. Restul fierului este stocat în alte ţesuturi, de exemplu la nivelul citocromilor 2. Deficitul de fier poate să apară prin pierderi cronice de sânge, în situaţii fiziologice cu necesar crescut de fier sarcină, copilărieaport alimentar inadecvat mai rar în ţările dezvoltate sau ca urmare a unei absorbţii deficitare după gastrectomie sau în boli inflamatorii intestinale.

Farmacocinetică Metabolismul fierului este extrem de bine controlat, deoarece fierul anorganic are o toxicitate ridicată. Cel mai bine se absoarbe fierul legat de anemie pe baza de fier hemoglobina şi mioglobina din carnedeoarece acesta se absoarbe intact, fără a fi necesară disocierea lui la fier elemental Cantitatea totală de fier din organism este controlată exclusiv prin absorbţie; în deficitul de fier, mai mult fier este transportat în plasmă decât este depozitat ca feritină în mucoasa jejunală 6.

Anemie feriprivă

Hepcidina este un reglator al absorbţiei intestinale a fierului, al reciclării lui şi al mobilizării fierului din depozitele hepatice. Hepcidina este un hormon peptidic produs în ficat, distribuit în plasmă şi excretat în urină.

Acţionează prin inhibarea efluxului de fier realizat de către feroportină feroportina scoate fierul din celule. Sinteza hepcidinei este crescută în încărcarea cu fier şi inflamaţie şi scăzută în deficitul de fier şi eritropoieză deficitară. Hepcidina este indusă în timpul infecţiilor şi inflamaţiei, cu sechestrarea fierului în macrofage, hepatocite şi enterocite Transferina este o proteină o beta-globulină de origine majoritar hepatică, care transportă fierul absorbit de la nivelul epiteliului intestinal către depozitele din măduva osoasă şi ficat şi de la depozite către organele hematoformatoare.

Anemia feripriva (prin carenta de fier)

Supraîncărcarea cu fier intoxicaţie cu fier, anemie hemolitică, anemie sideroblastică, talasemie, hemocromatază conduce la creşterea procentului de saturare a transferinei cu fier. Cea mai mare parte din fierul din plasmă provine din eritrocitele degradate fiziologic de către fagocitele mononucleare. Fierul provenit din absorbţia intestinală şi cel mobilizat din depozite reprezintă cantităţi mici. Cea mai mare parte din fierul plasmatic este destinat formării hemoglobinei în eritroblaşti, care au la suprafaţa lor receptori pentru transferină, a căror densitate creşte în deficitul de fier 6.

Anemie prin carenta de fier

Fierul se stochează sub formă de feritină solubilă prezentă în toate ţesuturile şi în plasmă şi sub formă de hemosiderină insolubilă, mai greu mobilizabilă.

Scăderea feritinei plasmatice este un bun indicator al instalării anemiei feriprive 6.

anemie pe baza de fier

Eliminarea fierului din organism se face prin ­descuamarea şi eliminarea celulelor mucoaselor, care conţin feritină 6. Farmacodinamie Rolurile fierului în organism sunt multiple.

anemie pe baza de fier

Intervine în lanţul respirator, fiind un constituent al citocromilor. Fierul participă la reglarea secreţiei gastrice hiposideremia scade secreţia gastricăfavorizează dezvoltarea şi menţinerea integrităţii ţesuturilor epiteliale şi intervine în apărarea antiinfecţioasă nespecifică, prin intermediul sistemului reticuloendotelial Reacţii adverse, contraindicaţii şi precauţii în utilizare Toxicitatea acută a fierului este ridicată, supradozarea putând fi letală mai ales la copii.

Se manifestă cu gastroenterită necrozantă, dureri abdominale, diaree sangvinolentă, şoc, letargie şi dispnee Toxicitatea cronică duce la apariţia hemocromatozei depuneri ale fierului în exces la nivelul inimii, plămânului, pancreasului şi al altor organe; acest lucru poate duce la insuficienţă de organ şi moarte Antidoturi în supradozarea cu fier sunt substanţele care chelează fierul: Deferasirox Exjade® compr.

anemie pe baza de fier

Cele mai frecvente reacţii adverse ale fierului administrat oral sunt la nivel digestiv: constipaţie sau diaree, iritaţie gastrică, greaţă, epigastralgii, de aceea administrarea orală trebuie să se facă cu precauţie în ulcere gastroduodenale şi gastrite.

Administrarea fierului este contraindicată în supraîncărcare cu fier hemocromatoză, hemosideroză, hemoliză cronicăîn deficit de utilizare a fierului anemie sideroblastică, talasemiianemie pe baza de fier şi în alte anemii care nu se datorează deficitului de fier Indicaţii Principala indicaţie a fierului este tratamentul anemiei feriprive.

Se poate folosi şi profilactic, în sarcină şi în perioada alăptării, în perioada de creştere sau la pacienţii gastrectomizaţi.

Terapia orală cu fier elemental între şi mg, zilnic este abordarea iniţială în majoritatea cazurilor de anemie feriprivă. Există mai multe preparate orale cu fier, conţinând săruri sau complecşi diferiţi, cu conţinut diferit în fier elemental tabelul 3.

Lipsa energiei – Anemia. Proporția de fier și aportul de fier din alimente

Tabelul 3. Produse medicamentoase cu fier pentru administrare orală disponibile în România Suplimentarea cu fier rezolvă anemia prin refacerea rezervelor de fier până la nivelurile necesare producerii şi maturării eritrocitelor.

anemie pe baza de fier

Tabelul 4. Combinaţii cu fier pentru administrare injectabilă disponibile în România Regimul preferat pentru administrarea de fier pe cale orală este de la 50 la 65 mg de fier elemental, în două până la trei doze zilnice, pe stomacul gol, pentru absorbţie optimă.

Dacă administrarea pe stomacul gol este urmată de reacţii adverse la nivel digestiv, asocierea fierului cu acidul ascorbic îmbunătăţeşte absorbţia orală. Fierul administrat oral reduce absorbţia bifosfonaţilor, fluorochinolonelor, micofenolatului, levodopei, entacaponei şi a tetraciclinei. Tetraciclina şi sărurile de calciu sau magneziu reduc absorbţia fierului.

De aceea, între administrările acestor medicamente şi preparatele cu fier trebuie să treacă cel puţin două ore

  1. Anemia | csrb.ro
  2. Cauzele pot fi de natura alimentara aport insuficient de fier in dietadatorita deficientelor de absobtie intestinala a fierului de exemplu, boala celiacain perioada sarcinii datorita utilizarii crescute a rezervelor de fier prin cresterea volumului de sange circulant si  pentru acoperirea necesarului fatului care creste.
  3. Paraziti u nasem organizmu