HomeDeficiențe și autocontrol - 1    analiza2

Întrebarea cheie în momentul de față este cîți dintre jucătorii vor doar să joace go și cîți vor, în plus, să împărtășească și altora această pasiune. Acest text se adresează celei de-a doua categorii.

01. În 2007, la prima ediție a Cupei Ambasadorului, s-a făcut un sondaj de opinie din care reieșea că marea majoritate a jucătorilor de go își doreau un număr mai mare de concursuri, voiau să participe la mai multe concursuri. În ultimii ani dinaintea primei ediții a acestei Cupe se organizaseră 37 de concursuri în 2007, 47/2006, 39/2005, 47/2004, 15/2003, 10/2002, 17/2001 (vezi Dinamica participării la concursuri). În următorii doi ani lucrurile nu s-au schimbat, dar începînd cu 2010 numărul concursurilor crește impresionant: 60 în 2010, 78 în 2011, 83 în 2012, 84 în 2013 (pînă acum, în noiembrie 2013). În momentul de față, nimeni nu cred că mai spune că ar vrea mai multe concursuri. Ba chiar a devenit dificil să strîngi un număr rezonabil de participanți la concursuri.

02. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece! În paralel s-a mărit și numărul jucătorilor de go de la 280 în 2007 la 515 în 2013. Participarea la concursuri este mai mare, sau nu? În 2007, 268 de jucători înregistrau 780 de participări, adică un jucător participa în medie la 3 concursuri (mai exact, rata de participare era de 2,91) și ar fi vrut să mai participe și mai mult, iar în anul curent 515 jucători au avut 1424 participări la concursuri, ceea ce înseamnă o rată de participare ceva mai mică, de 2,76 – și nimeni nu dorește mai multe concursuri.

 

03. Rata de participare reflectă disponibilitatea și entuziasmul jucătorilor de a lua parte la competiții. Aceasta a scăzut. Cauzele sînt multiple. Prima care ne vine automat în minte este criza economică. Dar nu acesta este cauza principală, ci restrîngerea orizontului de așteptare. La acest fenomen au contribuit cîteva deficiențe, cum ar fi: scăderea calității concursurilor (organizare și arbitraj slabe), promovare slabă (îmbătrînirea jucătorilor), divergențele apărute la toate nivelele (deci defecte de comunicare) și lipsa unui lider de opinie. Referitor la ultimul punct, uitați-vă din nou la Dinamica participării... și veți vedea că rata de participare cunoaște un salt spectaculos (de la 1,68 la 3,46) în 2004, care este anul revenirii lui Cătălin Țăranu din Japonia și al înființării Clubului Saijo.

04. Există, sînt sigur, obiecția că statistica prezentată ar putea fi deformată de raportările la EGD a concursurilor de la Drobeta Tr. Severin, care nu existau în 2007 și care sînt (în 2013) multe și cu foarte mulți participanți, mai exact 31 de concursuri, 203 de jucători și 595 participări, adică aproape 40% din activitatea FRGo. Dacă le excludem, rata de participare va fi de 2,63, valoare care nu infirmă, ci întărește concluzia inițială prezentată mai sus. Dar să le excludem cu totul ar fi o exagerare, cred că o imagine mai aproape de realitate obținem luînd în considerare cam un sfert din activitatea de la Tr. Severin. Motivele sînt, în principal, următoarele: 1. jucătorii aflați la prima lor participare sînt înregistrați nu cu 20 kyu, ci cu ranguri exagerate, 11-10kyu, ba chiar și cu 8 kyu (vezi Cristian Bardeanu); 2. lipsa de continuitate – de la un an la altul regăsești cel mult un jucător din 7, iar după doi ani regăsești doar un jucător din 20; 3. activitatea este strict locală, ruptă de restul țării, doar cinci jucători au participat și la alte competiții decît cele din Tr. Severin, totuși 20 de jucători au între 5kyu și 1 kyu jucînd doar local; 4. din 200 de jucători doar 22 sînt înregistrați la FRGo, iar datele lor sînt incomplete.

  analiza2