Modul de definire a giardiozei


Carmen Cre]u Bucure[tiDr. Giardia intestinalis, Giardia lamblia, Lamblia intestinalis care existã sub douã forme: de trofozoit ºi de chist.

Infectarea omului se produce prin ingestia alimentelor sau apei contaminate cu chisturi. În stomac trofozoiþii sunt eliberaþi din chisturi ºi migreazã în intestinul subþire, în special în duoden ºi jejun, unde se ataºeazã prin discul adeziv de celulele epiteliale. În lumenul intestinal se deplaseazã cu ajutorul flagelilor ºi odatã ajunºi în colon se închisteazã, fiind eliminaþi în mediul extern odatã cu materiile fecale.

Manifestãri clinice Prezenþa parazitului în intestin nu este urmatã întotdeauna de apariþia unor manifestãri clinice, unele persoane fiind asimptomatice. Altele pot prezenta un spectru larg de simptome de la diaree uºoarã care se vindecã spontan, pânã la diaree cronicã, acompaniatã de malabsorbþie ºi pierdere modul de definire a giardiozei greutate.

Fiind un parazit intestinal, majoritatea manifestãrilor clinice sunt legate de aparatul digestiv, dar existã ºi manifestãri extradigestive, în special neuropsihice ºi alergice.

O giardioză în gât, Paraziţii intestinali pot cauza tuse seacă, iritativă!

Boala debuteazã dupã sãptãmâni de la expunere, prin apariþia unei diarei apoase cu miros urât, lipsitã de mucus sau de sânge. Scaunele diareice sunt modul de definire margele soarelui giardiozei de dureri abdominale de intensitate variabilã, localizate de obicei epigastric, anorexie, senzaþie de greaþã ºi intoleranþã la lactozã. Formarea unei cantitãþi mari de gaze intestinale produce distensie abdominalã ºi flatulenþã.

Simptomele descrise dureazã de obicei sãptãmâni, dupã care dispar spontan. În unele cazuri diareea persistã ºi este însoþitã de malabsorbþie a glucidelor xylozei ºi dizaharidelorlipidelor ºi a vitaminelor liposolubile. Manifestãrilor digestive li se pot adãuga tulburãri neuropsihice: agitaþie, instabilitate, tulburãri de atenþie ºi insomnie. În unele cazuri apar ºi manifestãri 2 alergice cutanate urticarie, prurigo, eczemã ºi respiratorii astm bronºic, rinofaringite.

Diagnostic Diagnosticul pozitiv constã în identificarea chiºtilor de Giardia duodenalis în scaunele formate ºi a trofozoiþilor în scaunele diareice, în lichidul duodenal sau în biopsia jejunalã. Dupã infectarea cu chiºti de Giardia modul de definire a giardiozei existã o perioadã de aproximativ 3 sãptãmâni când parazitul nu apare în scaun deºi bolnavul este simptomatic. Ulterior, chiºtii se eliminã, la început continuu, iar apoi, pe mãsurã ce infecþia se cronicizeazã, excreþia lor devine intermitentã.

De aceea este indicat sã se repete examenele coprologice la interval de 7 zile pe o perioadã de sãptãmâni. Trofozoiþii pot fi evidenþiaþi în lichidul duodenal obþinut modul de definire a giardiozei tubaj sau utilizând capsula entero-test.

În unele cazuri se recurge la un procedeu mai invaziv - biopsia intestinalã, consideratã metoda cea mai fidelã de diagnostic, care permite pe lângã examinarea mucusului în care poate fi gãsit parazitul ºi evaluarea histologicã a mucoasei jejunale. Antigenele parazitare pot fi detectate în scaun printr-un procedeu imunologic ELISAspecific ºi deosebit de sensibil.

Modul de definire a giardiozei. Antigen Giardia lamblia (coproantigen)

Tratament Odatã diagnosticatã, giardioza trebuie tratatã chiar dacã nu este exprimatã clinic, deoarece simptomele pot apare tardiv sau periodic, iar purtãtorul este ºi un rezervor de Giardia, fiind un factor de risc pentru cei din anturajul sãu. Tratament prespital 1. Terapie adjuvantã: - antispasticã intestinalã - antihistaminicã H 1 II. Tratament în spital Exclusiv în formele de modul de definire a giardiozei complicatã cu malabsorbþie, manifestãri alergice severe cutaneo-mucoase sau respiratorii ºi în giardioza recidivatã cu repetate tratamente în ambulator.

Terapia adjuvantã: - antialergicã, bronhodilatatoare - antispasticã intestinalã, reepitelizantã intestinalã ºi eubioticã - imunomodulatoare. Controlul eficienþei tratamentului se face prin examene coprologice repetate la 7 zile. Eºecul tratamentului poate fi datorat fie unor cauze care þin de parazit sensibilitatea variabilã a paraziþilor faþã de chimioterapicefie de gazdã reinfecþie, autoinfecþie. De aceea, în absenþa unei surse evidente de infecþie, se repetã tratamentul folosind un medicament alternativ din altã clasã sau o combinaþie de medicamente care, separat, au dat greº.

Hidatidoza sau echinococoza este o infecþie provocatã de larvele paraziþilor Echinococcus granulosus ºi Echinococcus multilocularis. Echinococcus granulosus. Parazitul adult se dezvoltã în intestinul câinelui ºi pisicii unde eliminã ouãle embrionate. Atunci când oul este înghiþit de om, embrionul este eliberat ºi strãbate mucoasa intestinalã, pãtrunde în lumenul unor venule din corionul mucoasei, fiind apoi antrenat în circulaþia portalã.

Se poate opri în 3 filtre capilare succesive: ficat, plãmân ºi periferia marii circulaþii.

modul de definire a giardiozei căutare de viermi

În organe, embrionul se transformã într-o veziculã-hidatidã sau chistul hidatic, constituitã din membranele cuticularã ºi proligerã ºi având papillomavirus kezelese interior lichidul hidatic în care plutesc protoscolecºi ºi vezicule fiice. Modul de definire a giardiozei zona de contact între parazit ºi organul infectat se formeazã un înveliº dens - perichistul membrana adventiceprodus de condensarea ºi infiltrarea organului.

Echinococcus multilocularis. Forma larvarã diferã de E. Acesta dã naºtere unei structuri amorfe, semisolide multichistice, descrisã ca alveolarã sau multilocularã. Manifestãri clinice Hidatidoza hepaticã evolueazã mult timp asimptomatic, apoi se manifestã clinic printr-o simptomatologie necaracteristicã: stare de indispoziþie, astenie progresivã, inapetenþã, uneori scãdere ponderalã, transpiraþii ºi manifestãri alergice cutanate erupþii papulo-eritematoase, pruriginoase la nivelul toracelui, abdomenului ºi membrelor.

Aceste manifestãri pot sã aparã cu câteva luni înaintea evidenþierii chistului, apoi pe fondul manifestãrilor generale se suprapune o 4 patologie de organ.

modul de definire a giardiozei cum să eliminați și să tratați negii

În funcþie de localizarea modul de definire a giardiozei dimensiunea lor, chisturile pot fi sau nu palpabile. În chistul hidatic hepatic palpabil se observã prezenþa unei mase tumorale localizate la nivelul ficatului, de mãrime variabilã, de formã rotunjitã, netedã, nedureroasã. Localizarea cea mai frecventã este în porþiunea superioarã a lobului drept hepatic. Venind în contact cu hemidiafragmul drept produce o simptomatologie corespunzãtoare iritaþiei diafragmatice ºi bazei plãmânului drept: tuse seacã, dispnee, sughiþ, dureri care iradiazã în umãrul drept.

Percuþia evidenþiazã o zonã de matitate localizatã la baza toracelui drept cu convexitate cranianã. Chisturile cu localizare antero-inferioarã modul de definire a giardiozei o bombare a regiunii hepatice sau hepatomegalie neuniformã. Prin palparea chistului, posibilã în acest tip de localizare, se poate observa freamãtul hidatic produs de ciocnirea veziculelor fiice.

Chistul hidatic pulmonar evolueazã asimptomatic o perioadã mai scurtã de timp, întrucât ritmul de creºtere este mai accelerat. Simptomatologia chistului pulmonar este legatã de stadiul evolutiv, de dimensiuni ºi de complicaþiile care se pot produce.

Primul simptom este durerea toracicã, iniþial difuzã, apoi localizatã într-un punct fix, care se accentueazã la efort.

Diagnosticul parazitozelor implicate în patologia sarcinii: Diagnosticul toxoplasmozei congenitale. Diagnosticul parazitozelor implicate în patologia tractului urogenital: Diagnosticul trichomonozei urogenitale, Tehnici de diagnostic: Examenul secreţiei vaginale, uretrale, prostatice I. Algoritmul diagnosticului virusologic. Metode de diagnostic virusologic.

Ulterior se instaleazã tusea constantã, iritativã, rebelã la tratament. Tusea devine umedã odatã cu asocierea proceselor congestive pulmonare perichistice sau cu deschiderea, suprainfectarea ºi abcederea chistului. În aceastã eventualitate tusea este urmatã de expectoraþie mucopurulentã în care examenul citologic pune în evidenþã resturi de membrane, vezicule sau scolecºi.

Dispneea apare ca urmare a reducerii suprafeþei respiratorii pulmonare, provocatã de existenþa multiplelor chisturi în ambii plãmâni sau a unor chisturi gigante.

modul de definire a giardiozei human papillomavirus types of warts

Prin acþiunea mecanicã a tusei sau prin ruperea vaselor de neoformaþie care înconjoarã chistul, sub tensiune, se poate produce hemoptizia. În perioada iniþialã se poate prezenta sub aspectul unor spute cu striaþii sanguinolente iar în perioada premergãtoare ruperii chistului sub forma unor adevãrate hemoptizii.

Deschiderea chistului într-o bronhie este marcatã de vomica hidaticã hidatoptizia. Vomica masivã poate fi urmatã de eliminarea totalã a chistului cu vindecarea completã. Vomica poate fi ºi fracþionatã, eliminându-se cantitãþi mici de lichid hidatic un timp mai îndelungat, predispunând însã la suprainfectarea cu bacterii.

Odatã cu infectarea chistului se modificã simptomatologia: apare febra, pulsul devine tahicardic, sputa devine purulentã, starea generalã se altereazã. Vomica poate fi însoþitã de fenomene anafilactice: crize urticariene, edeme ale mucoasei bronºice, convulsii, congestii masive pulmonare. Hemoptizia poate agrava ruperea chistului, iar pãtrunderea lichidului hidatic sau a modul de definire a giardiozei de membrane în bronhii poate provoca asfixie.

Ruperea chistului în cavitatea pleuralã provoacã dureri toracice violente însoþite de dispnee, febrã, urticarie ºi fenomene alergice generale.

Simptomele giardiei - Modul de definire a giardiozei

La adulþi apare cel mai frecvent deficitul focal urmat de semne ºi simptome de hipertensiune intracranianã. La copii semnele de debut pot lipsi, pãrinþii constatând într-un târziu volumul disproporþionat de mare al craniului, uneori asimetric. Starea generalã rãmâne mult timp bine conservatã, simptomele de localizare lipsesc de multe ori, în contrast cu cele de hipertensiune intracranianã ºi hidrocefalie: cefalee, vomã, edem papilar, hemiparezã. Rareori apar convulsii, modificãri vizuale ºi modificãri ale conºtienþei.

În oase chistul nu este bine delimitat; fiind lipsit de membranã adventicialã se extinde prin spaþiile intratrabeculare. Diagnostic Diagnosticul hidatidozei se bazeazã pe date clinico-epidemiologice, metode imagistice, teste imunologice ºi examen parazitologic.

Dăunătoare pentru tratamentul paraziților

Diagnosticul clinic se bazeazã pe prezenþa unei formaþiuni chistice cu creºtere lentã, întâlnitã la o persoanã dintr-o zonã endemicã care a venit în contact cu câini. Radiografia pulmonarã prezintã chisturile ca opacitãþi rotunde, cu densitate uniformã. La ecografie ºi tomografie computerizatã chisturile sunt bine delimitate, au pereþi subþiri sau groºi, iar chisturile vechi au ºi nisip hidatic, evidenþiat ca un strat cu densitate diferitã.

Semnul patognomonic este prezenþa în chisturile mari a veziculelor fiice. Aceste semne împreunã cu calcificãrile murale pledeazã pentru Echinococcus granulosus ºi permit diferenþierea de carcinom, hemangiom, abces amoebian sau bacterian sau de chisturile esenþiale.

Extras din document Giardioza Giardioza constituie o parazitoză de mare importanţă epidemiologică şi clinică datorită înaltei sale prevalenţe şi patogenităţi atât în rândul animalelor cât şi a omului, în special în populaţia infantilă.

Evidenþierea anticorpilor specifici se face prin teste screenig: ELISA, hemaglutinare indirectã, iar ca test de confirmare - contraimunelectoforeza. Dupã extragerea chirurgicalã anticorpii persistã în sânge timp de un an. Diagnosticul parazitologic se face prin examinarea lichidului hidatic în care se gãsesc protoscolecºi sau cârlige rupte. Puncþionarea chistului nu este recomandatã datoritã riscului provocãrii unui ºoc anafilactic ºi a diseminãrii infecþiei.

Pretratarea cu Albendazol scade acest risc. Tratament I. Tratament prespital În cazul spargerii chistului ºi a apariþiei ºocului anafilactic urgenþã alergologicã se administreazã adrenalinã s.

Tratament în spital Mãsuri terapeutice specifice a Hidatidoza neinfectatã primarã sau secundarã 1. Terapie adjuvantã: antihistaminice H 1, antiinflamatoare nesteroidiene, trofice hepatice, bronhodilatatoare selective 5.

simptomele giardiei

Tratament chirurgical: dupã cicluri chimioterapice b Hidatidoza infectatã primarã sau secundarã 1. Antibioterapie cu spectru larg dupã antibiogramã 2. Chimioterapie antiparazitarã ca în formele neinfectate c Hidatidozã multiplã, inoperabilã 1. Chimioterapie antiparazitarã în cicluri 2.

Tratament roborant general d Profilaxia secundarã postoperatorie 1. Chimioterapie antiparazitarã cicluri, ca în forma neinfectatã 2.

Giardia — paraziti intestinali Greata Pierdere in greutate Semnele si simptomele infectiei cu giardia pot dura saptamani, insa in cazul unor persoane pot dura mai mult sau pot recidiva. Cand sa mergi la medic Fa-ti o programarfe la medic daca ai scaune apoase, balonare bacterii 5 secunde greata care dureaza mai mult de 1 saptamana sau daca te-ai deshidratat. Asigura-te ca ii comunici medicului ca ai risc de infectie cu giardia — se poate intampla daca ai in grija un copil, ai calatorit recent catre o zona endemic sau ai baut apa dintr-un lac sau un rau. Formular de căutare Cauze Parazitii de giardia traiesc in intestinele oamenilor si animalelor.

Terapie potenþatoare 3. Diagnosticul nu se poate rezolva numai printr-un examen de laborator, el trebuie sã includã date furnizate de diverse investigaþii clinico-biologice. Prin anamnezã se va încerca decelarea episoadelor patologice recente sau mai vechi, condiþiile epidemiologice, obiceiurile culinare, ocupaþia în timpul liber, contactul cu animalele, profesional sau neprofesional.

TOKYO CAPSULE HOTEL TOUR

Examenul clinic este bogat în cazul formelor acute fie generalizate, fie localizate, la unul sau mai multe organe, însã în formele cronice semnele sunt difuze, iar modificãrile sunt de naturã sechelarã: malformaþii diverse, hidro- sau microcefalie, întârziere psiho-motorie, afectarea ochiului.

Aceste tulburãri trebuie sã constituie pentru medic indici spre orientarea diagnosticului. Dintre examenele de laborator, leucograma aratã o leucocitozã moderatã cu limfo- sau monocitozã mai ales în formele evolutive; eozinofilia poate fi crescutã inclusiv în boala congenitalã. În stadiul acut VSH este ridicatã, electroforeza aratã o creºtere a fracþiunilor α 2 globulinelor. În formele meningoencefalitice de tip acut, LCR poate fi clar sau xantocrom, cu pleiocitozã în care dominã limfocitele, proteinorahie ºi hipoglicorahie.

Reacþiile specifice de diagnostic de laborator cuprind 2 categorii: a Evidenþierea parazitului: în faza acutã a bolii, parazitul sub formã de tahizoit poate fi evidenþiat în sânge, salivã, LCR, iar în faza cronicã sub formã de chist tisular, prin biopsia de organ.

Examenul coproparazitologic

Materialul biologic se însãmânþeazã pe cul- 7 turi de celule sau se inoculeazã intraperitoneal la ºoareci. Evidenþierea tahizoiþilor în fluidele organismelor reflectã stadiul acut al bolii, în timp ce evidenþierea chisturilor tisulare constituie dovada existenþei infecþiei cronice.

Metodele cele mai larg utilizate sunt: - reacþia de imunofluorescenþã indirectã RIF prin care pot fi evidenþiaþi anticorpii din clasele IgG ºi IgM; - reacþia ELISA: evidenþiazã anticorpii de tip IgG, IgM, IgA; - antigenemia: prezentã numai în infecþiile acute; - intradermoreacþia cu toxoplasminã evidenþiazã starea de hipersensibilitate întârziatã: reacþia devine pozitivã la sãptãmâni dupã infectare ºi se menþine tot restul vieþii. Diagnosticul infecþiilor acute la persoanele competente imunologic În cazul suspectãrii unei infecþii acute, un rezultat negativ în ELISA sau RIF exclude diagnosticul de toxoplasmozã.

modul de definire a giardiozei hpv virus ansteckend fur manner

O infecþie dobânditã recent este sugeratã de existenþa unei creºteri a titrului anticorpilor în serurile recoltate la interval de 3 sãptãmâni, sau a seroconversiei de la o reacþie negativã la prima determinare, la una pozitivã la modul de definire a giardiozei determinare.

Pentru confirmare se vor cãuta anticorpii specifici IgM care pot fi detectaþi dupã 2 sãptãmâni de la infectare ºi ating concentraþia maximã dupã 4 sãptãmâni, scãzând apoi în decurs de 6 luni.

Anticorpii IgG anti Toxoplasma ating concentraþia maximã dupã luni postinfecþie ºi rãmân detectabili timp nedefinit. Diagnosticul infecþiilor reactivate În cazul reactivãrii unor infecþii latente chorioretinita, encefalitanivelul anticorpilor IgG este scãzut, iar anticorpii IgM nu sunt detectabili.

De aceea rolul examenului imunologic este numai de a dovedi existenþa modul de definire a giardiozei infecþii cu Toxoplasma. Diagnosticul toxoplasmozei oculare se bazeazã pe descoperirea leziunilor retiniene caracteristice, reacþiile imunologice servind numai pentru confirmare.