Mâncărime din tratamentul condilomului, Cutaneous manifestations of human papillomavirus infection

HPV produces proliferative lesions on the skin and mucous membranes, and the natural evolution of these lesions depends on the type of HPV infections, the way the virus is transmited, the location of the infection, as well as the immune status of the host.

Genitale genitale la bărbați

In this paper, we described the most common cutaneous manifestations of HPV infection: cutaneous warts and external genital warts. Keywords HPV infection, cutaneous warts, genital warts Rezumat Virusul papiloma uman HPV este un virus ADN care face parte din familia Cancer gastric definition şi pentru care s-au descris mai mult de de tipuri, clasificate în 5 genuri.

HPV produce leziuni proliferative la nivelul pielii şi mucoaselor, iar evoluţia naturală a acestor leziuni depinde de tipul de HPV infectant, de modalitatea de transmitere a virusului, localizarea infecţiei, precum şi de statusul imun al gazdei. În această lucrare, ne-am propus să descriem cele mai frecvente manifestări clinice cutanate ale infecţiei cu HPV: verucile cutanate şi vegetaţiile genitale externe.

Cuvinte cheie HPV veruci cutanate vegetaţii anogenitale Introducere Infecţia cu virusul papiloma uman HPV este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală. Papilomavirusurile umane prezintă tropism pentru celulele epiteliale, provocând infecţii ale pielii şi mâncărime din tratamentul condilomului organe genitale, cavitate orală, laringe, esofagiar replicarea lor are loc la nivelul nucleului celulelor epiteliale scuamoase.

Genurile beta, gama, miu şi niu conţin HPV-uri ce pot infecta celulele scuamoase epiteliale cutanate, în timp ce genul alfa include toate tipurile de HPV cu tropism pentru mucoase, alături de tipurile HPV 2, 3 şi 10, care colonizează pielea umană 3. De asemenea, studiile epidemiologice şi de biologie moleculară au mâncărime din tratamentul condilomului existenţa unor tipuri de HPV cu risc ridicat, tipuri care au fost confirmate drept cancerigene umane figura 1 2,4.

Figura 1.

Unele tipuri de HPV determină leziuni plate endocervicale sau anale care sunt precanceroase. Perioada de incubație a virusului  Papilloma este cuprinsa intre 2 saptămâni și 8 luni, în medie 10 săptămâni. Multiplicarea virală și apariția negilor genitali condiloamelor începe de obicei la un interval de 3 — 6 luni după infectare.

Clasificarea tipurilor de Mâncărime din tratamentul condilomului adaptat după Egawa et al. O asociere simplificată a tipurilor de HPV cu leziunile asociate este prezentată în tabelul 1. De-a lungul timpului, terminologia leziunilor cutanate asociate cu HPV localizate la nivel cutanat a suferit modificări, ca urmare a studiului biologiei HPV, precum şi a efectelor infecţiei cu HPV asupra organismului uman din punct de vedere morfologic şi clinic 5.

Clasic, leziunile asociate cu HPV ale tegumentului din zonele genitală şi perianală includ condyloma acuminatum, eritroplazia Queyrat, boala Bowen şi papuloza bowenoidă. În afara regiunii anogenitale, au fost descrise mâncărime din tratamentul condilomului benigne induse de HPV, care includ verruca vulgaris, verruca plantaris şi verruca plana.

Epidermodisplazia veruciformă reflectă o predispoziţie genetică la anumite tipuri de HPV, care în mod normal nu afectează populaţia generală.

Verucile cutanate HPV se transmite prin contact direct sau indirect cu o suprafaţă contaminată, deoarece virusul poate rezista la desicare, îngheţ şi stocare prelungită în afara celulelor gazdă 7. După primoinfecţie, frecvent, poate apărea autoinocularea prin zgârieturi, bărbierit sau alte traumatisme ale pielii 8. Perioada de incubaţie pentru HPV variază între 1 şi 6 luni; cu toate acestea, sunt suspectate condyloma acuminata adalah de latenţă de până la 3 ani sau mai mult 7.

Mâncărime din tratamentul condilomului vulgaris veruca comună, nevul cutanat poate fi întâlnită la toate vârstele, dar este mai frecventă la copii şi adolescenţi 5. Verucile comune apar sub forma unor noduli exofitici, multipli, neregulaţi, rugoşi, care se prezintă sub o varietate de modele clinice. Pot fi simple sau multiple şi se localizează cu predilecţie pe zonele expuse microtraumatismelor, în special la nivelul degetelor, dar mâncărime din tratamentul condilomului pe alte suprafeţe ale pielii supuse fricţiunii şi abraziunii mâini, coate, genunchi figura 2 4,5.

Unele veruci pot sângera la atingere din cauza mâncărime din tratamentul condilomului anselor capilare dilatate din vârful papilelor dermice 9.

condiloame acuminat

Figura 2. Veruci vulgare la nivelul mâinii adaptat după Cubie et al. La nivelul zonelor supuse fricţiunii mâna predomină aspectul ferm şi nodular, iar la nivelul zonelor umede sau ascunse, nevii tind să devină moi şi polipoizi 8.

• Medicament pentru toxina paraziților din corpul uman
• Negi Genitali - Simptome, Cauze, Diagnostic, Tratament + Poze - csrb.ro
• Condiloamele acuminate anale Din Articole Generalitati Condiloamele acuminate sunt negi de dimensiuni reduse care se transmit prin contact sexual de la o persoana la alta si infecteaza zona anala si genitala.
• Simptome în tratamentul viermilor
• Detox colonic cure

Verucile plane HPV 3, 10 sau 28 sunt leziuni cutanate de dimensiuni mai mici diametrul de mm şi mai puţin dure comparativ cu verucile vulgare figura 3 4,8. Leziunile induse de HPV 3 prezintă hiperkeratoză redusă, în timp ce leziunile cauzate de HPV 10 şi 28 sunt mai hiperkeratozice şi se pot asemăna cu verucile vulgare timpurii 4.

Figura 3. Veruci plane la nivelul feţei adaptat după Cubie et al.

Complicati negi genitali

Verucile plantare apar pe suprafaţa plantară a piciorului figura 4 4,8. Din cauza forţelor mecanice exercitate pe picior, verucile plantare tind să se dezvolte în interior, în loc să se ridice deasupra suprafeţei plantare. Sunt ferme, pot fi foarte dureroase şi adesea sunt multiple. Pacienţii pot percepe o senzaţie asemănătoare cu mersul cu o pietricică în pantof 8. Veruca mozaic, varietate de verucă plantară, se prezintă sub forma unor plăci rezultate din confluarea verucilor multiple induse de HPV 2 şi HPV 4.

Este o leziune tegumentară de etiologie virală virusul papilloma uman — HPV caracterizată prin apariția perianogenitală de excrescențe, uneori singulare sau în ciorchine, similare negilor 1. Până acum au fost descoperite aproape o sută de varietăți de HPV care infectează celulele pielii sau mucoasele organelor genitale; din acestea, circa 40 sunt transmisibile pe cale sexuală, însă doar câteva dau naștere unor mutații în celulele colului uterin, iar altele sunt direct responsabile de apariția cancerului cervical, în cazul în care este infectat colul uterin 1, 2. Tipurile 6, 11 și 42 sunt mâncărime din tratamentul condilomului frecvent cu condiloame. Leziunile pot apărea atât pe piele, cât și pe mucoase. Principala cale de transmitere a infecției cu HPV este contactul sexual neprotejat.

Veruca mozaic este mai puţin dureroasă, este mai persistentă, iar răspunsul la tratament este diminuat figura 4 4.

Verucile plantare apar rar înainte de vârsta de 5 ani şi au o distribuţie de vârf între 10 şi 14 ani. Apar cel mai frecvent prin activităţi desfăşurate fără purtarea de încălţăminte, în special la fetele care practică dansul desculţ şi gimnastica 4.

1. Manifestările cutanate ale infecţiei cu virusul papiloma uman
2. Cel putin jumatate din persoanele active sexual se vor infecta cu virusul care cauzeaza condiloame genitale la un moment dat in timpul vietii lor.
3. Pui varicel Tratamentul verucilor genitale la bărbați Negi genitale - o manifestare a papilomavirusului uman în organism.
4. Condiloamele perianale condilomatoza anala sunt noduli de culoare roz-cenusie, cu aspect de conopida, situati pe mucoasa canalului anal si pe tegumentul perianal.
5. Prurit anal - Wikipedia
6. Acesta poate fi tranzitoriu sau cronic și dificil de tratat.
7. Condiloamele acuminate anale și genitale - infecția cu HPV

Figura 4. Mâncărime din tratamentul condilomului plantare adaptat după Cubie et al.

Keratinocitele infectate pot rămâne mâncărime din tratamentul condilomului suprafeţe abrazive, cum ar fi trambulina sau pereţii piscinei, existând astfel posibilitatea ca virusul să fie transmis şi altor înotători 4. Verucile filiforme au aspect particular comparativ cu al celorlalte tipuri de veruci 4.

Apar sub forma unor formaţiuni pediculate dezvoltare de tip fronde-like şi cresc adesea rapid. Sunt comune la nivelul feţei figura 5 4,8. Figura 5. Veruca filiformă adaptat după Stulberg et al. Epidermodisplazia veruciformă EVdescrisă pentru prima dată în urmă cu aproape un secol de către Lewandowsky şi Lutz, este o boală genetică multifactorială, cauzată de un deficit genetic asociat unui portaj crescut al anumitor tipuri de HPV tabelul 1 4.

Tabelul 1.

Leziunile cutanate induse de HPV adaptat după Bacaj et al. Acestea apar în principal pe trunchi, gât şi extremităţi, sub formă de papule plane, hipo- sau hiperpigmentate, cu aspect clinic asemănător cu pitiriazisul versicolor.

Figura 6. Epidermodisplazia veruciformă adaptat după Cubie et al.

Facilitati de tratament

Diagnosticul verucilor cutanate La nivelul mâinii şi piciorului, diagnosticul verucilor vulgare nu este de obicei complicat. Nevii cutanaţi trebuie să fie distinşi fie din punct de vedere clinic, fie histologic de alte leziuni keratozice ale mâinilor sau picioarelor, cum ar fi keratozele actinice, nodulii digitali dorsali Garrot sau, mai rar, carcinomul cu celule scuamoase sau keratodermia focală palmo-plantară.

Verucile plantare trebuie distinse de cornurile şi calusurile plantare, precum şi de alte calozităţi plantare heloma, tyloma etc. În acest caz, inspecţia atentă, urmată de raclare, permite ca aceste leziuni cutanate să fie diferenţiate 9. De asemenea, la nivelul membrelor, este necesar ca verucile vulgare să nu se confunde cu alte afecţiuni care pot prezenta leziuni hiperkeratozice, cum ar fi lichenul plan sau angiokeratomul, în timp ce pentru verucile plane trebuie luate în considerare lichenul plan şi keratozele actinice sau seboreice 5,9.

Complicaţiile verucilor cutanate Afectarea sistemului imunitar, în special a imunităţii mediate celular, determină diminuarea clearance-ului natural al leziunilor cutanate induse de HPV. Atunci când funcţia imunitară este grav afectată — de exemplu, după transplant de organ sau medular mâncărime din tratamentul condilomului în cazul unui deficit imunitar sever —, verucile cutanate pot fi de dimensiuni mari, extinse şi rezistente la tratament.

Nevii cutanaţi pot fi o caracteristică prezentă în stări imunodepresive, cum ar fi limfomul, limfocitopenia CD4 idiopatică sau infecţia cu HIV, astfel încât în formele severe sau prelungite ale acestor leziuni cutanate ar trebui să se ia în considerare existenţa unui deficit imunitar subiacent 4,9.

Infecţia cu papilomavirus este, de asemenea, asociată cu stări precanceroase şi carcinoame cu celule scuamoase ale pielii.

Manifestările cutanate ale infecţiei cu virusul papiloma uman

Astfel, în EV, leziunile keratozice progresează frecvent la cancerul de celule scuamoase încă din viaţa adultă timpurie 4,9. Managementul verucilor cutanate induse de HPV Pentru verucile cutanate, impactul acestor leziuni asupra sănătăţii este influenţat de localizarea şi dimensiunea leziunilor, fiind în general minor 9. Ca urmare, dacă individul afectat este imunocompetent, atunci o abordare expectativă a managementului este în totalitate acceptabilă 9.

Unele dintre veruci pot fi incomode, altele pot afecta o funcţie a organismului sau pot fi deranjante din punct de vedere estetic. În aceste condiţii, se iau în considerare o serie de tratamente ce urmăresc înlăturarea verucilor cutanate. Referitor la tratamentul intervenţional al verucilor vulgare, există numeroase metode terapeutice, dar, indiferent dacă sunt utilizate individual sau în combinaţie, acestea au adesea puţine dovezi medicale pentru utilizarea lor 8,9.

Tratamentele utilizate cel mai frecvent implică distrugerea ţesutului afectat prin congelare, ardere, chiuretaj de obicei cu electrodesicare sau aplicarea acizilor topici acid salicilic 9, Chimioterapia locală cu 5-fluorouracil sau bleomicină este folosită în forme severe sau în cazuri refractare la tratament 9, Ablaţia verucilor cutanate poate determina apoptoză celulară locală, urmată de prezentarea antigenului şi activarea răspunsului imun local, esenţial în apărarea contra HPV 5,9.

Distrugerea particulelor de HPV este realizată de un număr limitat mâncărime din tratamentul condilomului substanţe virucide formaldehida, glutaraldehida care acţionează preponderent doar la suprafaţa epiteliului Astfel, virucidele pot să nu distrugă virusul din straturile epidermice inferioare, iar infecţia cu HPV să persiste în aceste celule 9.