(pagina 1)

De ce alţii pot şi noi nu putem?

Aflînd că la Campionatul mondial de Go amatori desfăşurat la Tokyo în 1982 a participat şi concetăţeanul nostru Andraş Venczel, redacţia revistei noastre a solicitat acestuia să ne scrie cîteva rînduri despre jocul de Go în România şi perspectivele dezvoltării lui în rîndul tineretului. Amabil şi receptiv la propunerea noastră, dr. ing. Andraş Venczel, om al muncii la Centrul de chimie din Timişoara, ne-a trimis următoarea scrisoare:

Stimaţi tovarăşi,

 

 

   
Am citit cu foarte mare plăcere articolele intitulate „Iniţiere în GO“, scrise de Gheorghe Păun în numerele 12/1982 şi 1/1983 ale revistei „Ştiinţă şi tehnică“, respectiv prezentarea făcută de Andrei Bacalu în Almanahul „Ştiinţă şi tehnică“ 1983. Mă bucură faptul că, după atîta tăcere, în sfîrşit se vorbeşte şi în ţara noastră despre, GO. Se putea vorbi şi trebuie vorbit despre GO în ţara noastră, de oarece, contrar aparenţelor, există o istorie a GO-ului şi la noi.
Cei mai vechi jucător de GO cunoscut în ţara noaslră este dr. ing. Walter Schmidt, şef de laboratar la Centrul de chimie Timişoara. Dînsul a început să joace GO în anul 1944, cînd jocul de-abia a început să se răspîndească în Europa (mai întîi în Olanda, R.F.G., R.D.G.. Austria şi Anglia, apoi în Iugoslavia, U.R.S.S., Ungaria, Franţa, Suedia, Danemarca şi alte ţări). Foarte mulţi timişoreni (şi netimişoreni) au învăţat să joace GO de la dr. Schmidt sau de la elevii dînsului, dar puţini au ajuns la o putere de joc comparabilă cu cea a celor mai buni jucători din Europa. Numărul jucătorilor de GO din ţara noastră este de ordinul 30-50, dintre care dr. ing. Schmidt şi subsemnatul avem puterea de joc corespunzătoare clasei 3 dan amator. Amatorii cei mai tari din Europa joacă 5-6 dan, cei din Asia 7 dan, iar jucătorii cei mai tari din ţările cu puţină tradiţie în GO joacă 1-3 dan.
Motivul pentru care GO-ul nu se dezvoltă şi la noi ca în alte ţări este că în ţara noastră încă nu există o asociaţie da GO. Toate încercările noastre de a înfiinţa o astfel de asociaţie sau un club de GO la vreo instituţie, de a primi sprijin din partea Consiliului Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, prin intermediul Consiliului judeţean Timiş de educaţie fizică şi sport au rămas fără rezultate. În afara unei scurte prezentări la televizor, acum 8-9 ani, şi a unul interviu de 2 minute la Radio Timişoara în anul 1982, nu a avut loc nici o acţiune oficială de popularizare a jocului.
 

În comparaţie cu această situaţie, în toate celelalte ţări dezvoltate, în care se joacă GO, există cluburi şi asociaţii de GO, în unele dintre ele numărul acestora fiind de ordinul zecilor, iar numărul jucătorilor se ridică le cîteva mii. În aceste ţări se organizează anual numeroase turnee de GO şi campionate naţionale de GO.
În Europa există o Federaţie Europeană de GO (s.n.), ce cuprinde asociaţiile naţionale. Această federaţie organizează în fiecare an Campionatul european de GO. La aceste campionate participă, pe lîngă concurenţii la titlul european (campionii naţionali), şi alţi jucători pentru care se organizează turnee de calificare. Ţara noastră nu a fost reprezentată la nici un campionat european, de fapt la nici un turneu internaţional, pînă în anul 1982. Neavînd o asociaţie naţională, neexistînd turnee şi competiţii în ţară şi mai cu seamă lipsa participărilor la competiţii internaţionale, lipsa contactelor cu jucători străini au efect negativ asupra dezvoltării puterii noastre de joc. Dr. ing. Walter Schmidt a participat o dată la Congresul European de GO, ţinut în 1969 la Ljubliana, la invitaţia Asociaţiei de GO din Slovenia.
În Japonia există o asociaţie puternică de GO, Nihon Ki-in, cu sediul la Tokyo, care dispune de mijloace materiale apreciabile. De cîţiva ani, Nihon Ki-in organizează campionate mondiale de GO pentru amatori, finanţîndu-le din mijloacele asociaţiei. În perioada 14-21 martie 1982, a avut loc la Tokyo cel de-al 4-lea Campionat mondial de GO amatori, la care a participat şi subsemnatul, pe baza unei invitaţii nominale în care s-a menţionat că Nihon Ki-in va plăti toate cheltuielile de deplasare, mîncare şi cazare ale tuturor participanţior.

 

La campionat au participat 32 de jucători (campioni naţionali) din 29 de ţări (Austria, Cehoslovacia, Danemarca, R.F.G., Finlanda, Franţa, Ungaria, Itaila, Olanda, Norvegia; Polonia, România, Spania, Suedia, Elveţia, Anglia, Iugoslavia, Canada, S.U.A., Australia, Noua Zeelandă, Argentina, Brazilia, Hong Kong Japonia, China, Filipine, Coreea de Sud, Singapore). Subsemnatul am ocupat locul 23 în clasament.
În timpul acestui campionat mondial a luat fiinţă Federaţia Internaţională de GO (s.n.) care cuprinde toate asociaţiile de GO din lume. La şedinţa de constituire a federaţiei, la care am fost invitat, s-a exprimat dorinţa ca şi România să fie membru al federaţiei. Deşi subsemnatul nu am fost autorizat de a lua o decizie în acest sens şi cu toate că în ţara noastra încă nu există o asociaţie naţională de GO, Federaţia Internaţională de GO a înscris România printre membrii săi şi o consideră membru pînă la o confirmare sau infirmare oficială a acestei situaţii de către forurile competente (s.n.). Despre acest lucru şi în general despre participarea mea la Campionatul Mondial de GO am informat într-un raport scris şi Consiliul judeţean Timiş de educaţie fizică şi sport, însă nu am primit nici un răspuns pînă în prezent.
Doresc să menţionez că, în urma interviului difuzat de Radio Timişoara, foarte multe persoane şi-au manifestat interesul de a cunoaşte şi învăţa acest joc, salicitînd documentaţia, consultaţii şi îndrumări pentru procurarea sau confecţionarea tablei de joc. Ar fi bine venită apariţia în comerţ a jocului de GO (s.n.).
Închei succinta prezentare a istoriei GO-ului în Timişoara cu speranţa că mişcarea GO-istă din România va primi un sprijin puternic din partea revistei „Ştiinţă şi tehnică“.

Cu stimă,
dr. ing. ANDRAŞ VENCZEL

Speranţa dumneavoastră este total îndreptăţită, iar primii paşi făcuţi de revista „Ştiinţă şi tahnică“ pe linia sprijinirii mişcării GO-iste din România dovedesc adeziunea noastră la acest nou, dar atît de vechi joc al minţii şi inteligenţei umane. Rămîne de văzut de ce alţii pot şi noi nu putem!? Aşteptăm şi noi, ca şi dumneavoastră, un răspuns de la organele competente. (Gh. Păun)

 
(articol din revista „Ştiinţă şi tehnică” nr. 4/83)