Avantajele endoparaziților față de epoparaziți, Навигация по записям


  • Entomologie - PDF Free Download
  • Cheloo roton

Referenţi: M. Ciuhrii - dr. ICPP T. Perju, I. Ghizdavu-prof, dr. Adresez calde mulţumiri şi recunoştinţă pentm gestul nobil şi generozitatea tuturor celor care prin sponsorizări sau comenzi au sprijinit apariţia şi difuzarea acestui manual.

Lucrarea are menirea să umple un gol de mult simţit atât din cauza lipsei unui material similar care, pe de o parte să fie accesibil studenţilor, iar pe de altă parte, să fie adaptat la condiţiile republicii noastre, cât şi din cauza necesităţii de a actualiza cunoştinţele în combaterea dăunătorilor cu cele mai eficiente mijloace.

In manual sunt sintetizate cele mai noi date cu privire la morfologia, biologia, ecologia şi combaterea integrată a dăunătorilor, obţinute în activitatea de cercetare din ţară şi din avantajele endoparaziților față de epoparaziți, menite să înarmeze viitorii specialişti cu principii teoretice şi cunoştinţe practice aplicative pentru a obţine producţie agricolă sporită şi de calitate înaltă.

Spre deosebire de alte ediţii, în acest manual se pune accentul pe măsurile de prevenire a apariţiei în masă a dăunătorilor la plantele de cultură prin utilizareametodelor şi mijloacelor puţin poluante pentru produsele agricole şi pentru mediul ambiant.

Entomologie

Aplicarea tratamentelor chimice se recomandă a fi efectuate cu produse selective, puţin remanente, nefitotoxice şi nu la întâmplare sau după un calendar anumit, ci numai când populaţia dăunătomlui atinge o anumită densitate, numită prag economic de densitate apopulaţiei PEDP cunoscut şi ca prag economic de dăunare PEDde la care volumul pagubelor produse depăşeşte limita dăunării economice.

Pentru fiecare dăunător în parte este prezentată denumirea populară şi cea ştiinţifică, la unele specii sunt indicate câteva smonime dintre cele mai frecvent întâlnite, poziţia sistematică ordinul şi famiharăspândirea geografică, 3 morfologia, bioecologia, plantele atacate, modul de dăunare şi pagubele produse, duşmanii naturali microorganisme, paraziţi şi prădătoricare contribuie la reducerea populaţiilor de dăunători, precum şi cele mai eficiente şi nepoluante măsuri de combatere, prezentate în conceptul luptei integrate.

avantajele endoparaziților față de epoparaziți

Toate speciile de dăunători au fost descrise într-o măsură suficient de largă pentru a fi înţelese. Textul a fost însoţit de un număr mare de figuri, dar totuşi redus până la minimul necesar, sub care înţelegerea corectă a faptelor ar fi fost periclitată. Trebuie de menţionat că s-a depus o mare muncă în alegerea figurilor, pentru ca ele să corespundă cât mai bine scopului urmărit şi redate, în majoritatea lor suficient de mărite pentm a înfăţişa calitativ detaliile necesare.

Adesea a fost nevoie să facem unele modificări corespunzătoare unor figuri luate din diferite surse bibliografice. Aceasta va permite ca depistarea, detemiinarea şi recunoaşterea dăunătorilor să se facă rapid şi corect.

Șterge corpul paraziților de dușmani. Pentru legionari

Scopul principal al acestui manual este de a da studenţilor o sumă de cunoştinţe de specialitate, menite, pe de o parte, să le dezvolte gândirea şi să le formeze o concepţie corectă despre lumea insectelor, iar pe de altă parte să le servească drept instrument în aplicarea măsurilor de combatere la timp, corect din punct de vedere ecologic, dar şi justificate economic. In acelaşi timp, manualul va prezenta interes şi pentm studenţii facultăţilor de agronomie şi horticultura, pentm cei de la biologie, pentm cadrele didactice de specialitate din colegiile agricole şi de protecţie a plantelor, precum şi pentm toţi specialiştii din agricultură care doresc să-şi aprofundeze cunoştinţele de specialitate.

avantajele endoparaziților față de epoparaziți

Bibliografia anexată cuprinde un număr restrâns de lucrări, în primul rând pe acelea care sunt accesibile studenţilor şi care au o strictă tangenţă cu materialul prezentat. Ne-am străduit să răspundem cât mai adecvat obiectivelor noastre, dar deoarece o lucrare de acest gen se elaborează pentm prima dată la noi în republică, avem convingerea că în ea s-au putut strecura multe lacune. Vom fi recunoscători tuturor celor care, în urma lecturii manualului, vor trimite avantajele endoparaziților față de epoparaziți şi sugestiile pentm îmbunătăţirea unei viitoare ediţii.

Teodosie Perju şi Iustin Ghizdavu, prof. Necesarul de produse agricole pentru hrana populaţiei şi pentru industrie creşte an de an atât datorită creşterii vertiginoase a populaţiei globului, asigurării unei alimentaţii raţionale din punct de vedere fiziologic, cât şi datorită recoltelor joase avantajele endoparaziților față de epoparaziți unele ţări în curs de dezvoltare, precum şi a pierderilor de recoltă, cauzate de diferite organisme dăunătoare dăunători, agenţi fitopatogeni, buruieni etc.

Unul din factorii principali care a contribuit la apariţia deficitului de produse alimentare este ritmul accelerat de creştere apopulaţiei globului. In conformitate cu datele O.

avantajele endoparaziților față de epoparaziți

Dacă acest ritm accelerat de creştere a populaţiei va continua, atunci, după calculele specialiştilor, în anul populaţia globului va ajunge la 9,3 miliarde locuitori. Aceasta impune asigurarea cu hrană a unui număr din ce în ce mai mare de oameni. Ca urmare, sporirea vertiginoasă apopulaţiei globului, impune şi necesitatea creşterii corespunzătoare a producţiei agricole şi alimentare.

Aproape jumătate din populaţia globului are o alimentaţie necorespunzătoare, de numai cea calorii de persoană pe zi, faţă de cea calorii de persoană pe zi, cât revine în ţările din Europa şi America de Nord. Un alt factor important, care contribuie la acoperirea deficitului de produse agricole este, reducerea la minimum a pierderilor de recolte cauzate de boli şi dăunători, care prezintă o rezervă importantă în asigurarea necesarului de hrană a populaţiei globului.

Deşi în ultimii ani s-au realizat progrese considerabile în limitarea pagubelor pTTOioSîsede dăunătorii animali, agenţii fitopatogeni şi buruieni, pierderile de recoltă cauzate de acestea sunt încă deosebit de mari. Istoria consemnează numeroase calamităţi ca urmare a distrugerilor totale de recoltă cauzate de dăunătorii animali.

Un dezastru adevărat avantajele endoparaziților față de epoparaziți viticultură a provocat filoxera, care după pătrunderea acesteia din America în Europa, într-un timp relativ scurt, a distrus aproape toate plantaţiile de viţă nobilă pe rădăcini proprii. Numai în Franţa acest dăunător, timp de ani, a produs pagube în sumă de 20 miliarde franci aur. Cifrele de mai sus, sunt destul de elocvente pentru a scoate în evidenţă rolul şi importanţa combaterii organismelor dăunătoare, pentru sporirea producţiei agricole.

Desigur, aceste cifre sunt orientative şi avantajele endoparaziților față de epoparaziți de la cultură la cultură, de la an la an şi de la ţară la ţară, dar ne dau o imagine destul de clară despre importanţa protecţiei plantelor. Aceasta impune pregătirea unor specialişti de înaltă calificare - agronomi cu avantajele endoparaziților față de epoparaziți şi profunde cunoştinţe în domeniul protecţiei plantelor, ca în condiţii de producţie, în caz de necesitate, să poată interveni la timp, corect din punct de vedere ecologic, dar şi justificat economic, pentru a obţine producţii mari şi de calitate superioară, contribuind astfel la crearea unor rezerve importante de produse alimentare atât de necesare populaţiei umane.

Plantele cultivate, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în timpul depozitării, sunt atacate de diferite specii de animale dăunătoare ce aparţin la diferite unităţi sistematice: nematozi, moluşte, crustacee, acarieni, insecte, păsări şi rozătoare, care produc daune atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.

Din numărul total de animale dăunătoare, cele mai numeroase sunt insectele, ele constituind peste 80 la sută. Denumirea de insectă vine de la cuvântul insectum, derivat de la intersectum care înseamnă întretăiat, segmentat. Deci entomologia este o ştiinţă despre insecte - animale cu corpul segmentat. Entomologia, de rând cu alte discipline, ca helmintologia ştiinţă care studiază viermiiacarologia ştiinţă care studiază acarieniiornitologia ştiinţă care studiază păsările etc.

Pentru comparare, în prezent sunt cunoscute peste specii de arahnide, specii de reptile, peste 8 specii de păsări şi 3 specii de mamifere. Numărul speciilor de insecte este mult mai mare decât numărul tuturor animalelor luate împreună, plus numărul tuturor speciilor. Unele insecte sunt dăunătoare omului şi animalelor, răspândind agenţi patogeni ai diferitor boli periculoase holera, ciuma, tifosul exantematic, malaria etcde pe urma cărora pier sute şi mii de animale, mor oameni.

De aceea, entomologia nu este considerată numai o ştiinţă pur descriptivă şi teoretică, ci a devenit o ştiinţă cu caracter practic, aplicativ.

Aceasta este o disciplină cu un pronunţat caracter practic, care în sensul strict al cuvântului studiază biologia, ecologia şi combaterea insectelor dăunătoare precum şi a celor folosi­ toare agriculturii, iar în sens larg, studiază, sub aspectele enumărate mai sus, şi alte grupe de animale dăunătoare cum ar avantajele endoparaziților față de epoparaziți nematozii, moluştele, crustaceele, acarienii, miriapodele, păsările şi mamiferele - rozătoare.

Entomologia agricolă are ca obiect de studiu răspândirea, morfologia, biologia dău­ nătorilor plantelor cultivate, ecologia lor factorii abiotici şi bioticicare determină în mare măsură agresivitatea dăunătorilor; relaţiile dintre dăunător şi plantă; modul de dăunare şi pagubele produse de dăunătorii plantelor cultivate, precum şi produselor vegetale depozitate; duşmanii naturali din regnul animal paraziţi şi prădători avantajele endoparaziților față de epoparaziți contribuie la limitarea înmulţirii dăunătorilor, pentru a fi folosiţi în combaterea biologică a lor.

Pe baza acestor studii, entomologia agricolă stabileşte cele mai eficiente măsuri de prevenire sau de combatere a dăunătorilor plantelor cultivate, care, de fapt şi este scopul final al entomologiei agricole. Entomologia agricolă se află în strânsă corelaţie cu alte discipline agricole, cum sunt: agrotehnica, agrochimia, fiziologia, genetica, microbiologia, biochimia, protecţia chimică a plantelor, care vin în ajutorul entomologilor, mai ales pentru elaborarea celor mai eficiente metode de combatere a dăunătorilor.

Ecologie 2016. CURS Corectat

In acelaşi timp, având un caracter aplicativ, entomologia agricolă sprijină ştiinţele agricole ca: fitotehnia, viticultura, legumicultura, pomicultura, ameliorarea plantelor, contribuind astfel la asigurarea şi spori­ rea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole, prin limitarea sau evitarea pagubelor provocate de dăunători, uneori acestea fiind deosebit de mari. Măsurile de prevenire şi combatere a dăunătorilor plantelor cultivate pot fi: preventive sau indirecte, şi curative sau directe.

Măsurile preventive sau profilactice sunt acele masuri care se aplică cu scopul de a preveni sau împiedica dezlănţuirea unui atac al dăunătorilor prin crearea unor condiţii nefavorabile evoluţiei acestora, ca atacul să fie redus la un nivel ce nu influenţează dezvoltarea normală a plantelor, obţinând astfel producţii normale.

Măsurile curative terapeutice sau de distrugere sunt măsurile care se aplică în scopul combaterii directe a dăunătorului, prin distrugerea acestuia înainte de atac, până la producerea daunelor. După caracterul lor, toate măsurile de prevenire şi combatere a dăunătorilor animali şi a altor organisme dăunătoare plantelor cultivate, se grupează în 6 categorii: carantina fitosanitară, măsuri agrofitotehnice, mecanice, fizice, biologice şi chimice fig.

Raport stiintific si tehnic (RST) in extenso(.pdf) - Institutul National de ...

Astfel, prin comerţul diferitor produse vegetale, în secolul trecut au pătruns o serie de specii de dăunători foarte periculoşi din America în Europa filoxera, gândacul din Colorado, păduchele din San Jose, omida păroasă a dudului etc.

Unele dintre speciile de dăunători, pătrunzând în regiuni noi şi negăsind condiţii favorabile pentru dezvoltare, dispar, iar altele, mai ales acele cu o plasticitate ecologică mare, se aclimatizează foarte repede în noile condiţii, se înmulţesc în masă şi pot produce daune deosebit de mari. Adesea aceste specii de dăunători devin mult mai agresive decât în patria de origine, fapt ce se explică prin condiţiile climatice şi hrana favorabilă precum şi prin lipsa duşmanilor şi paraziţilor naturali.

De exemplu, filoxera, gândacul din Colorado, păduchele din San Jose, omida păroasă a dudului etc, la baştină lor America nu prezintă o importanţă economică mare, pe când în Europa provoacă daune mari; Musca de Hessa, sfredelitorul porumbului, omida păroasă a stejarului etc, aduc pagube neînsemnate în Europa, iar în America sunt extrem de periculoase.

Pentru a se preveni pătrunderea unor specii de dăunători primejdioşi de pe un teritoriu pe altul, unde încă n-au fost semnalate speciile respective, a fost instituită o organizaţie internaţională specială, numită Carantinafitosanitară. Carantina fitosanitară reprezintă un complex de măsuri adoptate de stat, îndreptate spre apărarea teritoriului ţării de pătrunderea din alte ţări şi răspândirea pe teritoriul ţării noastre a unor agenţi fitopatogeni, seminţe de buruieni de carantină şi dăunători periculoşi pentru plantele care nu au fost încă semnalaţi avantajele endoparaziților față de epoparaziți noi, iar în cazul pătrunderii acestora, aplicarea măsurilor pentru localizarea şi lichidarea focarelor respective, precum şi pentru limitarea arealului de răspândire a unor specii existente.

Obiect de carantină se numeşte specia de dăunător, agent fitopatogen al bolii plantelor sau specia de buruieni, care lipseşte sau are răspândire limitată pe teritoriul dat, însă poate fi adusă sau poate pătrunde de sine stătător din afară şi poate provoca daune colosale plantelor şi producţiei vegetale.

După obiectivul pe care-l urmăreşte, carantina fitosanitară poate fi internă şi externă. Carantina internă reprezintă un complex de măsuri îndreptate spre preîntâmpinarea răspândirii obiectelor de carantină existente dej a pe teritoriul ţării respective sau a altor specii periculoase pentru plante în interiorul ţării, în zonele în care încă nu a fost semnalată prezenţa lor, prin depistarea lor la timp, localizarea şi lichidarea focarelor.

In acest scop 10 există reglementări speciale legi, hotărâri, dispoziţii etc. Măsurile de carantină fitosanitară internă sunt efectuate de inspectorii zonali de carantină fitosanitară care organizează şi execută controlul fitosanitar al culturilor, pentru depistarea eventualilor dăunători de carantină, stabilesc aria de răspândire şi aplicarea măsurilor de limitare a extinderii sau de lichidare a acestora.

Carantina externă este complexul de măsuri care se aplică la punctele vamale avantajele endoparaziților față de epoparaziți, aeriene, maritime şi fluviale pentru preîntâmpinarea pătrunderii în ţară a dăunătorilor de carantină, periculoşi diferitor culturi care nu există în ţara respectivă.

Controlul este efectuat de inspectoratele de tratamentul ulcerelor parazitare fitosanitară vamale, care au vaccin papillomavirus et grossesse de a efectua controlul tuturor produselor vegetale care se importă în ţara dată, se exportă sau se află în trecere pe teritoriul ei.

Toate produsele care se importă sau se exportă trebuie să fie însoţite de certificate fitosanitare, în care se indică originea produselor şi neinfectarea lor de dăunători de carantină. Dacă în urma controlului fitosanitar sunt depistaţi dăunătorii de carantină se iau, măsuri corespunzătoare.

In funcţie de specia de dăunători semnalaţi şi gradul de periculozitate, produsele vegetale infestate pot fi returnate ţării exportatoare sau supuse unor tratamente tehnice sau chimice refrigerare, gazare etc. Pentru anumite produse la care există îndoială sau la care nu se poate determina în momentul controlului prezenţa speciilor de carantină, se impune dezinsecţia lor în instalaţii speciale. Uneori în timpul controlului de carantină al materialului săditor şi al seminţelor apar îndoieli privind infestarea ascunsă latentăcare de obicei se poate manifesta numai în perioada de vegetaţie.

In asemenea cazuri, materialul săditor sau seminţele sunt expediate pentru verificare în pepiniere şi câmpuri speciale de carantină, unde sunt crescute în curs de 1 -2 sezoane de vegetaţie, după care materialul săditor sau seminţele sănătoase sunt livrate cu garanţia lipsei totale a infestării.

Avantajele endoparaziților față de epoparaziți plan internaţional, problemele de carantină fitosanitară sunt reglementate prin convenţii ce se încheie între ţările interesate privind importul sau exportul diferitelor produse vegetale.

  1. Warts cancer treatment
  2. Oul copilului contine un vierme
  3. Text of Ecologie

Acesta aplică pe teritoriul republicii un sistem de măsuri statale privind carantina internă şi externă, care au drept scop ocrotirea republicii de dăunătorii de peste hotare, păzirea de boli şi de buruieni de carantină, ce pot produce economiei naţionale pagube considerabile. Urmăreşte identificarea, localizarea şi lichidarea la timp a dăunătorilor, bolilor şi buruie­ nilor de carantină, precum şi prevenirea pătrunderii lor în acele zone ale republicii, unde acestea lipsesc.

Organizează controlul în ce priveşte respectarea regulilor în vigoare şi a măsurilor de carantină a plantelor la producerea, colectarea, transportarea, păstrarea, prelucrarea şi realizarea producţiei agricole şi papiloma perros boca altei producţii de origine vegetală.

  • Raport stiintific si tehnic (RST) in extenso(.pdf) - Institutul National de
  • Papillary lesion icd 10

Pentru îndeplinirea acestor funcţii, organele Inspectoratului de Stat pentru Carantină a plantelor cercetează sistematic culturile agricole, produsele vegetale depozitate şi 11 întreprinderile de prelucrare a lor; controlează materialul de plantare şi cel de seminţe etc. Elaborează împreună cu instituţiile de cercetări ştiinţifice în domeniul agriculturii unele măsuri eficiente de combatere a dăunătorilor, bolilor şi buruienilor de carantină. Efectuează controlul de stat asupra mdeplinirii măsurilor de carantină atât de ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, cât şi de particulari; Organizează propagarea avantajele endoparaziților față de epoparaziți aplicarea pe scară largă în producţie a realizărilor ştiinţei şi experienţei înaintate, a metodelor noi de combatere a dăunătorilor, avantajele endoparaziților față de epoparaziți şi buruienilor de carantină etc.

Datorită aplicării măsurilor riguroase de carantină fitosanitară, a fost împiedicată pătrunderea în republica noastră a multor specii de dăunători, boli şi buruieni de carantină care puteau cauza agriculturii noastre pierderi deosebit de maricontribuind astfel la crearea unor rezerve mari de produse alimentare.

Cu ajutorul lor se poate preîntâmpina apariţia în masă a dăunătorilor, reducerea densităţii lor şi a daunelor provocate de ei. Rolul măsurilor agrofitotehnice constă în modificarea condiţiilor de trai ale organismelor vegetale şi animale în aşa fel încât acestea să devină favorabile pentru plante şi nefavorabile pentru dezvoltarea şi înmulţirea dăunătorilor.

Ecologie CURS Corectat

Este bine cunoscut faptul că plantele care au condiţii optime de viaţă au şi o creştere viguroasă şi sunt mai rezistente la atac, iar cele la care condiţiile sunt nefavorabile au o dezvoltare slaba şi sunt expuse atacului. Prin aplicarea raţională a unui complex de măsuri agrotehnice se poate asigura uneori protecţia recoltei de dăunători, fără a recurge la tratamente chimice. Printre măsurile agrotehnice o importantă deosebită în reducerea populaţiilor de dăunători şi avantajele endoparaziților față de epoparaziți pagubelor provocate de ei o prezintă: alegerea terenului, asolamentul, prelucrarea solului, aplicarea raţională a îngrăşămintelor şi amendamentelor, folosirea speciilor, soiurilor şi a hibrizilor de plante rezistente, stabilirea epocii de semănat, sămânţa şi materialul săditor, adâncimea de semănat şi desimea plantelor, întreţinerea culturilor, recoltarea la timp a culturilor, măsurile de igienă culturală ş.

Alegerea terenului. Un rol important în prevenirea atacului şi combaterea unor dăunători, în special a dăunătorilor pepinierelor pomicole şi viticole, precum şi a plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi, a viţei de vie etc. Astfel, viermii-sârmă Elateridae şi viermii albi Scarabaeidae preferă solurile mai umede şi uşor acide, iar filoxera Vîteus vitifolii 12 Fitch.

Intervenind la alegerea terenului, în sensul amplasării culturilor pe solurile nefavorabile dăunătorilor, se împiedică înmulţirea în masă.

Viermi de floarea soarelui ,ce chimie ucide viermii

Ploşniţele cerealelor Eurygaster sp. De asemenea terenurile din apropierea pădurilor avantajele endoparaziților față de epoparaziți foioase sunt mult mai expuse infestărilor cu larve de cărăbuşi Melolontha melolontha L.

De aceea, pentru a preveni producerea unor atacuri timpurii şi intense, trebuie evitată amplasarea culturilor de plante grarninee, cruci fere, de sfeclă şi a celor furajere pe terenurile din preajma pădurilor. Atacurile puternice ale musculiţelor galicole Cecidomyidae se pot evita prin amplasarea culturilor semincere pe terenuri bine aerisite şi iluminate, deoarece pe aceste terenuri se creează condiţii nefavorabile pentru depunerea ouălor şi înmulţirea dăunătorilor.

Aplicarea unui asolament raţional are un rol important nu numai în menţinerea fertilităţii solului, sporirea cantitativă şi calitativă a recoltei etc, dar, în acelaşi timp, este şi un element extrem de important în reducerea densităţii numerice a dăunătorilor.

ghid de virusologieâ€‌, un “manual pentru bioprotecإ£ie أ®n laboratorâ€‌, care...

Rotaţia raţională a culturilor în asolament reprezintă una din principalele măsuri agrotehnice de combatere a dăunătorilor. Practicarea monoculturii ani la rând, sau a unui număr redus de specii de plante, ca în cazul legumelor cultivate în spaţii protejate sere şi solariiduce la stabilizarea focarelor de dăunători nematozi, insecte, rozătoare etc.

Pentru evitarea pagubelor provocate de dăunători, se recomandă ca la alcătuirea schemelor de asolamente să se ţină seama ca, culturile să nu revină pe acelaşi teren decât după o perioadă de minimum: la floarea-soarelui ani, la sfecla pentru zahăr după ani, la tutun peste ani, la fasole şi soia de asemenea peste ani, la mazăre peste 5 ani, la ceapă, usturoi şi praz peste ani etc. Astfel, culturile de ceapă, usturoi, praz, sfeclă, ovăz, morcov etc, frecvent sunt atacate de nematozi, mai ales pe terenurile unde aceste culturi au fost cultivate mai mulţi ani la rând.

De exemplu, pentru evitarea pagubelor provocate de nematodul sfeclei Heterodera schachtii Schmidt. Pentru prevenirea şi combaterea nematodului bulbilor Ditylenchus dipsaci Kubn. Atacul gândacului ghebos al cerealelor Zabrus tenebrioides Goeze.